MENTHORU.
Imaginează-ți nori de fum negru, cercuri de foc,
Mulți munți prefăcuți în mărunți bulgari, pe loc.
E sinistru ce joc își trage viața din moarte,
Poarta iadului deschisă, e un coșmar în noapte.
Și, vezi, apar toate lighioanele tenebre,
Morți treziți la viață, vezi milioanele de evrei.
Vezi coloane de creștini cu spini înfipți în frunte,
Au luat numele-n deșertu-n care doar Golgota-i munte.
Sunt râuri de păcate în carte, parte în judecata aparte
În gloata care-așteaptă să fie iertată,
Decimată de-o armată de judecători divini,
Fără pată supraviețuiești furtunii de lumini.
E Harmaghedon cu arma, pe om stau îngerii,
Plouă cu lacrimi din cer, plouă din nori sângerii.
N-am crezut în profeții, dar e târziu să le renegi
Și mă întreb dac-am ales ce trebuia când trebuia s-aleg.
REFREN.
Profeția se-mplinește, ca Harmaghedon acum,
Judecata de după, șansa ta se face scrum.
Cum ai trăit? Ai iubit sau ai ucis?
E ultimul tău bilet spre iad sau paradis! x2
NO MO’.
Îngerii pleacă, speranțele dispar în etern,
Doar cei ce-au meritat s-au ridicat acum la cer.
Cei mai mulți din cei rămași se întreabă speriați
De ce n-au fost aleși să fie salvați.
Sunt păgâni deveniți prozeliți, dintr-odată osândiți,
Ce sperau să scape de judecată.
Se ascund pe rând, afișând o altă față,
Dar prea multele păcate atârnă greu în balanță.
Lucifer ia cu el partea sa de suflete
Și strigă în zadar: „Te rugăm, îndură-Te!”,
Căci El parcă n-aude și cu un singur cuvânt
Cheamă demoni întunecați să coboare pe pământ.
Și-apar soldați înaripați eliberați din infern
Să-i poarte pe damnați spre focul etern.
Când la primul semn dispar disperate
Sufletele dislocate de trupurile moarte.
REFREN x4
Sensul versurilor
Piesa descrie un scenariu apocaliptic, cu elemente biblice și mitologice, în care omenirea este supusă judecății divine. Se pune accent pe consecințele faptelor și pe alegerea dintre bine și rău, cu trimitere la destinul etern al sufletelor.