Mă-ntorc cu gândul la tine, primăvara mea
Mă-ntorc cu gândul la tine, dragostea mea
Mi-e inima arsă de-ntunericul mut
Căci sunt în capcană ca un deținut.
Refren: Te rog iubito, rămâi
Te rog mai stai lângă mine
Sunt ploaia nebună
Ce cade lângă tine.
O geană târzie în loc se oprește
Păpușa prin ceață în ochi mă privește
Sunt vântul ce-așteaptă adierea ta
Sunt visul de-argint din inima ta.
Când ziua fierbinte plângând va veni
O albă petală din cer va-nflori
Trecutele neguri din cale-ți vor zbura
Și tainele iubirii le vom învăța
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul se simte captiv și tânjește după prezența persoanei iubite, comparându-se cu elemente ale naturii care o așteaptă.