Anii au trecut, bunico,
Sufletul îmi este greu.
Mi-ai trimis un vis aseară,
Ce-am să-l port în gând mereu.
Îmi aduc și azi aminte,
Când de bani nevoie-aveam,
Desfăceai încet batista
Și-mi dădeai cât îți ceream.
Refren: Am greșit prea mult, bunico,
Sufletul îmi este greu,
Dar tu m-ai iertat, știu bine,
Fiindcă tu mă ierți mereu.
Cum de-am uitat, bunico,
Și-am făcut atât de rău?
N-am aprins o lumânare
S-o pun la capul tău.
Ți-am uitat chiar numele,
Și-asta nu e cel mai rău,
Căci am uitat până și locul
Unde e mormântul tău.
Lacrimile-mi umplu ochii
Când în vis mă-mbrățișezi,
Și-mi este atât de dor de tine,
Nu știu dacă-ai să mă crezi.
Am să vin de-acum, bunico,
Ca să fac un legământ,
Și-am să-ți pun o lumânare
Și-o floare pe mormânt.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al naratorului pentru neglijența față de bunica sa, după ce aceasta a decedat. El își amintește de bunătatea ei și promite să onoreze memoria ei de acum înainte.