Ai dispărut și banca din parcu’ meu e goală
Paradoxal, tot continui să îmi apari pe coală
Acorduri de chitară într-o liniște sublimă
Te-am vrut doar pe tine goală sub o lună plină.
Hai, lasă-mi cerneala infinită să îmi atingă coala
Că doar ea mai poate să îmi panseze rana
De la un timp sunt mai rece chiar și decât drama
Și nu-mi ies din stare până nu-ncepe panarama.
Te invit la mine-n suflet, încalță-te bine
E plin de cioburi, nici nu mai știu de mine
Îmi fac filme-n cap, alt scenariu murdar
Actor și regizor într-un alt film ordinar.
Când toți te lasă cu nepăsare mare și pare
De necrezut, că lumea nu mai e ca la-nceput
Te trezești singur, într-o lume absurdă
Încerci să urli, dar nimeni n-o să te audă.
S-a terminat sceneta, nicio bătaie din palme
Lumea au plecat, n-aplaudă panarame
Ia-ți măștile cu tine, e timpu’ să tragi cortina
Și după ce pleci sper să nu mi te rețină retina
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și singurătate după o despărțire. Naratorul se simte abandonat și deziluzionat de lume, refugiindu-se în amintiri și încercând să facă față durerii.