Un pic nervos, o ard jegos în miez de noapte,
Din gânduri și șoapte am trecut direct la fapte.
Ceva din mine îmi spune că nu mai are rost
Și-mi aduce în suflet un sentiment anost.
Am visat azi-noapte o lume doar a mea,
Mi-am dat seama că-i coșmar că doar ea lipsea.
Printre străzi de foi și blocuri de hârtie,
Alergam împiedicat și lăsam versu- s-o descrie.
Sute de regrete dau cu pumnu-n perete,
Trecutu- ăsta-l dracu’ ar vrea să se repete.
Aveam un suflet de copil ce continua mereu să spere
Și plângea de multe ori când își lua revedere.
Acum nu-ți dai seama că nu prea se mai arată,
Poate o să-l vezi doar atunci când se mai îmbată.
Cândva, la un colț de stradă cu o bere în mână,
Nu e bine, dar nici nu o să mă opresc până.
Scuip totu-n versuri, nimic să nu rămână,
Pot s-o țin așa câteva zile până la o lună.
Și-am în minte un aeroport pe care nu-l suport,
Când aterizează zeci de vise și fiecare-i mort.
Mai mereu confuz, asaltat de multe gânduri,
Poate-i un defect dar mă exprim doar în rânduri.
Sunt un pic palid, am cearcăne și ochii roșii,
N-am plâns, mai vedeți-vă de treaba-n morții voștri.
Am alergat în versuri doar după ea și-n timp,
Am rămas la fel, nu mi-am dorit să mă schimb.
Deși eram timid, îi căutam mereu privirea
Și-n mintea mea, răscoleam să găsesc amintirea.
Când îmi lăsam rândurile singure să curgă
Și ea le lăsa, le lăsa să curgă pe lângă
Dar a venit și ziua în care ne-am reîntâlnit
M-am dus la ea să-i spun, era tot ce mi-am dorit.
Am întrebat-o dacă mai crede în povești..
A răspuns : scuze, dar nu mai știu cine ești..
Am vrut să mă trezesc, din lumea mea cea crudă
Păcat, era chiar realitatea care-mi facea în ciuda
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea naratorului în urma unei iubiri pierdute și confruntarea cu realitatea crudă. El își exprimă sentimentele prin versuri, retrăind amintiri și regrete, dar se lovește de indiferența persoanei iubite.