K1 – Noaptea

Strofa 1:
A fost odată ca niciodată
O poveste dintre un băiat și o fată
Totul era frumos, chiar minunat
Dar a venit o zi, când ceva s-a întâmplat
Departe de tine în noaptea pustie
Am început să cred, că totul e deșert
Aș vrea să înțeleg, de m-ai părăsit
Soarta a fost crudă
Pe noi ne-a despărțit.

Prerefren:
Noaptea, este simbolul tău
Noaptea, este vremea ce vine
Da, doar tu și eu
Da, doar zei și zâne
Noaptea te găsesc pe tine
Da, e tot ce vreau
Noaptea, este simbolul tău
Noaptea.

Refren:
În noapte mă plimb
Aștept un răspuns
Gândul tău îmi va fi de ajuns
Mă plimb printre nori,
În zori rătăcesc
Să te uit, să mă amăgesc
Doar o zi.

Strofa 2:
Vreau să înțelegi
De ce te rătăcești
În noaptea pustie
O noapte fără legi
Adormi, în gând,
Cu o singură-ntrebare
De ce te-a părăsit,
De ce, oare?!
Noaptea, este simbolul tău
Noaptea, este simbolul tău.

Strofa 3:
Și totul a început să cadă
Nu mai era speranță
Nici chiar în lumea întreagă
Lumina chiar întârzia să apară
Atunci și acum, ca și-ntâia oară
Într-o lume, o stea,
Un loc ce-nfioară,
E un loc în care crezi
Că nimeni n-o să moară
De acolo au venit,
În noaptea cea de vară,
Doar ei

Sensul versurilor

Piesa descrie sentimentele de pierdere și dorință după o despărțire. Noaptea devine un simbol al persoanei pierdute și al amintirilor comune, iar căutarea răspunsurilor și împăcarea cu trecutul devin teme centrale.

Lasă un comentariu