Azi sunt fără de tine, singură şi tristă
Şi mă simt iubite, precum o proscrisă
Om găsi fărâme, din bolta-ntunecată
Ce mult a stat ascunsă, de dragoste uitată.
Tu poate-ai vrea să-i spui, târziu.. dorinţa ta
Dar nu te aude, nici nu te-a vedea.
Căci clepsidra-i spartă şi totu-nprastiat
Fatidicul destin.. ce-i veşnic blestemat.
Şi ce-ai fi vrut să ceri.. când totul ai avut?
Şi ai lăsat uitării, în timpul de demult.
Ai râs mereu ironic, la fel şi steaua ta
Când eu plângeam în noapte, plângea şi steaua mea.
S-au supărat profund, toţi astrii sus pe cer
Când tu ai rupt cununa, cu vorbe în mister.
Eram doar două stele, ce-am luminat mereu
Dar azi eşti amintire, căci nu mai eşti al meu.
Azi codrii îşi ridică, ochii în neant
Şi se întreabă-ntruna, de mă ai în gând.
Le-aş răspunde eu, că tu m-ai uitat
Şi că în trecut, demult m-ai lăsat.
Să nu-ndrăsnesti vreodată, să-mi iei ce am mai sfânt,
Şi să ascunzi sub frunza, stejarului bătrân.
Căci el nu-ţi v-a primi, ofranda ce i-o dai
Chiar dacă în genunchi, în faţa lui tu stai.
Tu n-ai să uiţi vreodată, chiar daca-i spart clepsidra
Te chinui zi de zi, să poţi să-ţi uiţi iubita.
Dar n-ai să poţi iubite, din suflet să mă smulgi
Prin codrul cel bătrân, tu veşnic ai să plângi.
La fel şi eu că tine, te plâng clipă de clipă
Eu, îngerul căzut, fără de-o aripă.
Mi-am pierdut prin hăuri, toată nemurirea
Fiindcă-am vrut iubite, să îţi am iubirea.
La hotar cu viaţa.. şi cu moartea-n spate
Când noaptea cu zi, în văpăi s-or bate
Când şi cerul tot, va fi pe pământ
Tot mă vei iubi, şi-ţi voi fi în gând.
Ai să mergi haihui, prin cărări pustii
Când dorul te va prinde, fără ca să ştii.
Tot căutăndu-mi urma, ce eu mi-am lăsat
În codrul bătrân, sub cetina de brad.
.. VA CONTINUA IN PARTEA 8.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și regretul profund al naratoarei. Ea se simte abandonată și plânge pierderea eternă a iubirii, transformându-se într-un înger căzut. Chiar și în viitor, amintirea ei va bântui fostul iubit.