Jurca Marinela Florina – Stăteam Lângă Potecă, În Serile Târzii (Partea 22)

Eu ştiu, iubirea noastră, aşa va fi mereu,
C-aşa ne-a fost şi nouă, scris de Dumnezeu.
Ne-am acceptat destinul, el CER şi eu o MARE,
Nu ne trăim iubirea, precum luna cu soare.
Dar voi puteţi lupta pentru iubirea voastră,
Viaţa s-o trăiţi, cât e marea albastră.
Vă luminează cerul, e-alăturea de voi,
Iubiţi-vă mai mult, iubiţi şi pentru noi.
Prin voi trăim şi noi, cumva, iubirea noastră
Cu noi destinu-i crud, soarta-i dureroasă.
De asta vă alung, nu-mi daţi viaţa tribut
Iubirea să vă fie, în faţa morţii scut.
Căci moarte nu iubeşte, e doar haină, rea
De daţi viaţa tribut, s-ar stinge-n cer şi stea.
Ar rugini şi codrii şi cetina de brad,
Iar eu de întristare în valuri am să scad.
N-am să las nicicând, că moartea să învingă,
Iubire ca a voastră, în mine să se stingă.
Eu valuri îmi deschid, să mergeţi înapoi,
Că cerul înstelat e-alăturea de voi.
Am s-o ademenesc, în nopţile-nourate
Cu glasul meu cel blând îi voi cânta prin şoapte.
Iar stelele pe cer, porni-vor dansul lor,
Cu razele de lună, moartea s-o omor.
O sperie lumina că ea e-ntunecată
Sub razele de lună, ea, faţa nu-şi arată.
Ieşiţi voi din adânc, cât încă se mai poate,
Căci lupta va fi grea, dar moartea nu răzbate.
Ridică-ţi Beniamine, genunchii aplecaţi
Cu iubita-ţi Miriam, din adânc plecaţi.
Va lupta cu moartea, cerul şi cu marea
Voi.. iubiţi-va şi străbate-ţi calea.
Fugiţi cât mai departe, pe valul ce vi-l dau,
Urmaţi-va voi calea, că-n faţa morţii stau.
Să urmăriţi lumina, ce steaua v-o arată
Căci o să va conducă, spre o altă poartă.
E poarta fericirii, ce larg va stă deschisă
De ură ce-i în lume, ea nu a fost atinsă
Să nu priviţi napoi, ţineţi-va de val
În urmă să lăsaţi, lacrimi şi amar.
.. CONTINUARE ÎN PARTEA 23.