Mă simt iubitul meu, ca apa curgătoare
Ţâşnind din roca dură, scurgându-se la vale.
Mi-e dor de glasul tău, vocea-ţi încântătoare
Mi-aş da arvună viaţa, să mi te văd în cale.
Distanţa-i mult prea mare, în cale-s bolovani
Mă tot opresc iubite, atât de mulţi duşmani.
Am vrut să le plătesc, ca-n vama din hotare
Iubirea să ne lase, cu doi arginţi şi-o floare.
Dar nu mi-au vrut arginţii, floarea mi-au zdrobit
Vroiau ca să mă ştie, suflet chinuit.
Zăvorât-au lacăt, pe dragostea noastră
Şi-au spart drumu-n două, ca sticla din fereastră.
Mii de cioburi, mii iubite, oare ştii?
Atât de multă ură, şi mă-ntreb, de ce?
Frică li-i că, dragă, cândva ai să-mi vii
Eu ştiu iubirea noastră, la fel şi tu o ştii.
Căci ni-e-mpletit destinul, cu firicel de aur
Dragostea ce-ţi port, astăzi e tezaur.
Şi va fi iubite, peste mii de ani
Curge apa curge, peste bolovani.
S-atunci ei s-or usca, ca vreasc vor putrezi
Noi ca-n prima zi, dragă, ne-om iubi.
Răbdare tu să ai, şi chinul să-l suporţi
Ce tot ni-l dau duşmanii, ne joacă soarta-n cărţi.
Tu vezi iubitul meu, câte măşti ei poartă
Ne spun vorbe dulci, legând aţe la cruci.
Tot invocă ei, bezna-ntunecată
Dar iubirea noastră, e adevărată.
Vroiau ei chip de îngeri, şi glasuri fermecate
Dar în oglinda vieţii, au fete malformate.
Iubitul meu, eu ştiam, de faţa lor ascunsă
Că nu ne vor lăsa, vor inima, răpusă.
Pentru iubirea noastră, am ars mereu tămâie
Rugându-mă la cer, puternic mi te ţii-e.
Să poţi răzbate noaptea, coşmaruri de-ţi vor fi
Cu îngerii veghez, că tu să poţi dormi.
Eu n-am să las iubite, hăul, între noi
Nici drumul spart în cioburi, glasul, unor ciori.
Ce-s mai rău ca ulii, vulturi în deşert..
Devorându-şi prada… că-mi iau soarta-n piept.
.. CONTINUARE ÎN PARTEA 14.
Autorii: Jurca Marinela Florina & Viţelaru Loredana
24:09:2013
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste profundă care se confruntă cu numeroase obstacole și dușmani. Naratorul își exprimă dorința de a proteja această iubire și speră într-un viitor în care dragostea lor va triumfa asupra tuturor greutăților.