Când dorul meu te doare,
Tu strigă-mă, că vin.
Cu șoapte de iubire
Tristețea să-ți alin.
Când ochii tăi mă caută
Dar nu mă pot vedea,
Cu o dragoste curată
Eu ies în calea ta.
Când ți-ai dori ca timpul
Roata, să și-o întoarcă..
Să nu forțezi destinul,
Și nici vântul să tacă.
Când ți-ai dori să-ți fiu
În prag de înserare
Dar totul i-e pustiu
Ieși tu-n întâmpinare.
Să nu crească prăpastia
Mai tare între noi.
Când îmi auzi strigarea,
Răspunde-mi înapoi.
Tu strigă-mă pe nume,
Și fug în calea ta.
Vin să îmi dai iubire,
Și să ți-o dau pe-a mea.
Și tot timpul în care
Vreo vorbă nu ne-am spus,
Am să-ți arăt iubire
Din suflet, că l-am smuls.
Te voi iubi în taină
Chiar de eu n-am iubire.
Și poate că-ntr-o zi,
Vei fi aici cu mine.
Până atunci, te port
Prin fiecare vis.
Căci dragostea ce-ți port
Iubite, nu s-a stins.
Te-mbrățișez cu gândul,
Și îți sărut privirea.
Fiindcă nu vreau de dor,
Ca să mă pierd cu firea.
Avem iubirea noastră,
Ce ne-o trăim prin vis.
Și focul depărtării,
Cu lacrimi l-am tot stins.
Îmi tot vorbești prin șoapte,
Dar nu te pot vedea.
Dar știu că într-o zi
Vei fi în calea mea.
Mi te scriu în poeme,
Prin toate, muza-mi ești.
Și știu că printre lacrimi
Iubite.. le citești.
Mă doare că nu-mi ești
Și dorul ți-l tot port.
Dar nu te-aș mai iubi..
De inima mi-o scot.
Însă atât cât bate,
Va bate pentru tine.
Chiar dacă tu iubite,
Departe ești de mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și iubirea neîmplinită față de o persoană absentă. Comunicarea se realizează prin vise și amintiri, iar speranța unei reîntâlniri persistă, chiar dacă durerea absenței este puternică.