Strofa 1:
Viața fără moarte nu există, ține minte
un sentiment cuprins în remușcări aprinse
e sfârșitul ce te va lăsa fără cuvinte
unde destinul influențează soarta și în final te minte
ești catapultat în raza 0 de acțiune
trecutul tău pare acum brusc ficțiune
o minune de departe se arată în armadă
înșirată în elită și pierdută în clepsidră
de timp răpusă, de viață amintită
rotită într-un cerc vicios și al dracu’
ce se plimbă ca noi toți
în văzduh închis prins
aprins încet de viață
dar în ochi se vede stins….
Viața văzută ca un joc de monopoly
Nu poate fi controlată, altcineva inversează polii
și când te aștepți la ceva sigur și așteptat
orizontul se acoperă și se depun norii
Adevăratele semne de întrebare când se ivesc zorii
Când ești luat în coarne cum sunt luați toreadorii
Bufonii îți nimicesc orice speranță iar afonii
îți cutremură sufletul prin cutremure prin care
formele de viață învață să zboare cu aripi de înger
martorii sunt cei ca tine, singurii
care se vad în viață ca într-un test la poligraf
ești praf, acceptă, ain’t a big stuff, ești ștafeta
ca robii lui Dumnezeu – Adam și Eva
ca ce va urma e să trezească morții
uita-te în oglinda, te vezi? ești zombie.
Refren: Catalina Ciobanu
șoptește-mi ușor și spune-mi mor?
spune-mi acum, sentimentele dor?
o să plângi? te frângi? zbor către nori
mi-am luat rămas bun.. și mă înalț ușor ușor.
Strofa 2:
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții și inevitabilitatea morții, sentimentele de remușcare și deziluzie. Vorbește despre pierderea speranței și acceptarea unui destin sumbru, sugerând o transformare într-o stare de 'zombie', o metaforă pentru pierderea vitalității.