Trecutul unde-i? Unde-i straniul vis
Cu grele spade de tatari visat?
Dar zidul nalt ce-atunci s-a ridicat?
Dar lemnul Crucii, pom din Paradis?
Prezentul-i singur. Doar în amintire
Se-nalță timpul, și întregul an
Ca veacul este, copiat și van.
A ceasului rutină-i amăgire.
Se sapă-un hău din zori la asfințit
De zbucium și lumină. De-ți privești
Obrazul în oglindă nu mai ești
Același. Noaptea chipu-i diferit.
Fugarul azi voalat și veșnic este.
Nu aștepta să-ți spun altă poveste.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a timpului și asupra modului în care trecutul, prezentul și viitorul se întrepătrund. Vorbește despre schimbarea constantă și iluzia rutinei.