Da, dacă am încerca să scuturăm noaptea de pe umerii noștri?
Am vedea surâsurile care se oglindesc, numai în treacăt,
pe asfaltul cenușiu al șoselei, și automobile
ivindu-se în privirile noastre – primăvara vine
doar în treacăt – și mărunți funcționari
în automobile smulgându-și chipul o dată cu hainele,
doar în treacăt, în timp ce se dezbracă, și femeile timpuriu
fanându-și sânii mult mângâiați în trecătoarele ore
ale nopții, dar soldații dansează pe asfaltul cenușiu
al șoselei, și automobilele răsar în privirile noastre
și asta-i noaptea care apasă pe umerii noștri, în timp ce,
obosită ca asfaltul sau casele, țara așteaptă ca o fetiță să vină
c-un omuleț, într-un automobil micuț pe care
să-l conducă liberi de orice soldățime, disprețuind
spaimele slugarnice, în limpezimea solară a zilei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare apăsătoare, metaforic reprezentată de noaptea care apasă pe umeri. Exprimă dorința de eliberare și speranța într-un viitor mai bun, simbolizat de venirea unei fetițe care va aduce lumina și libertatea.