Punga goală, rană-n suflet,
Îmi târăsc ursita vremii.
Sărăcia-i răul lumii,
Bogăția-i al ei bun!
Ca durerile să-mi vindec
Vrui să caut comori; deci cată
Sufletul să-mi iei drept plată!
Aș-am scris cu sânge jun.
Cercuri, cercuri, rotocoale,
Focuri am aprins în iarbă,
Vrăji în oase-am pus să ardă.
Scopul vrăjii fu atins.
Începui din tina moale
Bulgări să desprind turbat
De pe locul arătat.
Bezna nopții s-a întins.
Și văzui în depărtare
O lumină ca din stele,
Mai departe, după ele
Chiar când miez de noapte fu.
Sori răsar ce stai să numeri
Într-un vas purtat pe umeri
De un tânăr ce-mi zâmbi –
Ochi curați, blândă făptură
Strălucea în miez de noapte;
Plin de-a gândurilor șoapte
Profană imperiul meu.
Mă gândii deodat’ la toate
Cât se par, că nu se poate
A fi el duhul cel rău.
– Bea curaj vieții curate!
Atunci prinzi căutătura
Care-ți dă învățătura
Tu aici să nu te-ntorci!
Nu căta comori visate,
Ziua muncă, seara lume,
Luni amare, chefuri bune,
Caieru-ți așa să-l torci.
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea disperată a unei comori ca soluție la problemele vieții, dar se termină cu revelația că adevărata valoare se găsește în viața simplă și muncă. Căutarea obsesivă a bogăției este înlocuită de acceptarea realității și găsirea bucuriei în lucrurile mărunte.