Ce mai rămâne de zis
Dacă nu e așa cum e scris
Dacă pașii se-aud dar tu nu ești aici
Spune-mi că e doar un vis.
Lângă foc să ne ținem de cald
Toți să pună podoabe în brad
Dimineața va fi numai cu bucurii
Ca atunci când eram copii.
Casa noastră fermecată
Nu mai e ca altădată
Îmi trebuie iubirea când vine și stă
Nu când vine și pleacă.
Ninge cu dor peste noi
Până te-ntorci înapoi
Viscolul suflă spre noaptea grea
Numai gheață pe inima mea.
Ninge cu dor peste noi
Până te-ntorci înapoi
Viscolul suflă spre noaptea grea
Numai gheață pe inima mea.
Te caut în orice privire
Și parcă-ți strig numele-n gând
Eu nu vreau cadouri
Nu-mi trebuie mult
Doar să vii curând.
Cerul s-a mai domolit
Și bradu-i un pic diferit
Până când pașii tăi te vor aduce aici
Îl păstrez împodobit.
Casa noastră fermecată
Nu mai e ca altădată
Îmi trebuie iubirea când vine și stă
Nu când vine și pleacă.
Ninge cu dor peste noi
Până te-ntorci înapoi
Viscolul suflă spre noaptea grea
Numai gheață pe inima mea.
Ninge cu dor peste noi
Până te-ntorci înapoi
Viscolul suflă spre noaptea grea
Numai gheață pe inima mea.
Casa noastră fermecată
Nu mai e ca altădată
Îmi trebuie iubirea când vine și stă
Nu când vine și pleacă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului față de o persoană dragă, accentuat de atmosfera sărbătorilor de iarnă. Casa, odată plină de magie, nu mai este la fel fără prezența persoanei iubite, iar dorința de reîntoarcere este puternică.