Aștept cu-nfrigurare să-mi răspunzi
La ultima dorință către tine,
Este târziu, nu mai am timp,
Dar nici puteri să văd unde te-ascunzi.
Am încercat în ultima scrisoare
Să explic tot, și bun, și rău, cum este,
E viața mea acolo, nu-i poveste
Și tot ce-am scris mă sfâșie și doare.
Și te-am rugat în clipa ce mi-e grea
Să îmi întinzi o mână salvatoare,
Nu cer prea mult, un petec de scrisoare
Că mă-nțelegi, mai mult nici că aș vrea.
Și, liniștit că-s înțeles de tine
Pot aștepta senin îngerul morții,
Îi pot așterne flori în fața porții.
Să vină dar, aștept, acum mi-e bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi înțeles înainte de moarte. Naratorul așteaptă un semn de înțelegere de la cineva drag, pentru a putea accepta sfârșitul cu seninătate. Lipsa acestei înțelegeri îl sfâșie și îl face să sufere.