Te-am întâlnit în drum spre casă,
Era pe înserat, erai frumoasă
Cu flori de câmp în păr ca o mireasă
Și c-un obraz, ca piersica aleasă.
M-am apropiat de tine, mi-ai zâmbit
Și fața ta frumoasă s-a-nroșit,
Eu mă uitam la păru-ți împletit.
La trupul tău mlădiu și împlinit.
Nu ne vorbeam, eram ca doi străini
Ce se-ntâlniseră aici din întâmplare
Ce sunt stângaci, ca printre mărăcini
Dar ochii își vorbeau cu stăruință.
Și se citea în ei o întrebare
Sau, mai curând, o tainică dorință.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire întâmplătoare între doi străini într-un cadru natural idilic. Versurile explorează atracția reciprocă și dorința tăcută care se naște între ei, subliniind frumusețea momentului și emoțiile subtile împărtășite.