Jamie – Intro

Rămân underground ca încrederea în sine
Rămân un Do-Re-Mi apatic
Printr-o mulțime de alte note muzicale prinse-n octave greșite
Și solfegii firave de mâna a doua învechite
Viața-i jucată mai prost ca o farsă
Te duci la școală să-nveți cum să pleci de-acasă
Predă ștafeta, nu te uita la zdrențe
Ți-ai vândut familia pe note bune și absențe
Am o flacără-n mine ce arde ca Pompei
Nivel toxic ridicat în aer ca-n Bombei
Același monolog
Mă tot întreb ce bei, ce vrei, ce faci și ce se va-ntâmpla cu anii mei
Mă uit în jur și nu am ce să observ
Pe zi ce trece îmi scot de pe coloană câte un nerv
Am febră, mă dor dinții, îngheț la 40 de grade
Dacă încerc ceva mai tare știu sigur că mă va arde
Nimic nu contează în prezent
Trebuie doar să observi și să fii atent
Să nu delirezi că altfel indirect vei lua direct mare contact cu un maldăr de ciment
Mă loveai cu sete în timp ce-ți valorai averea în vise stinse și regrete
Ești moale, n-ai nici planuri, nici pietre de pus la cale
S-ar putea s-o iei pe coajă ca un pepene la vale
Stau ca o unghie în carne
Aștept să ți-o dau de jos, să pici de sus
Să n-ai nimic de spus
Să vezi că nimic nu-i pe dos
Totu-i cum ar trebui să fie
Adică bine
Nu prețuiești crezând că tot ți se cuvine
În fine
Te rog nu te lupta cu mine că pierzi timp prețios
Și o să fac tot ce îmi convine
Într-o industrie de perle, Rubine, Ine, Corine
Vorbeste gura fără tine
Și nu dau eu sfaturi, dar mai bine te-ai abține
Și înainte să arăți cu degetul și să te încrunți
Citește o carte care să te-nvețe mai întâi s-asculți
Mă hrănesc cu vise de copii desculți
În timp ce sec mări, beau oceane și demolez munți
Sap morminte, înfund poteci și scufund punți
Omor prunci, jefuiesc morți și distrug nunți
Profanez blestemuri și niciodată nu cruț
De-ai avea mâine lumea pe mâini, ce-ai face?
Aș fi primul pe care l-ai vinde sau am da la pace?
Dacă ai fi eu ce ai face?
Zi-mi că nu ne aude nimeni
Probabil că te-ai sinucide
Fie..

Sensul versurilor

Piesa exprimă o luptă constantă cu greutățile vieții și cu o societate coruptă. Artistul se poziționează ca un outsider care nu se lasă doborât, criticând ipocrizia și superficialitatea din jur. Versurile reflectă o stare de spirit agresivă și o determinare de a supraviețui cu orice preț.

Lasă un comentariu