Intro:
« – Am să mă duc și-am să le spun că l-am omorât eu…
– Ce-ai spus?
– Am să mă duc și-am să le spun că l-am omorât eu…
– Vei avea cel mai frumos mormânt de marmură!
– Cu o cruce mare, albă…
– Neagră, cred că-i mai scumpă
– Înaltă de trei metri, și va fi scris cu litere de aur
– Pe moment o să chem sculptorul să-ți facă chipul
– Și-mprejur o să-ți facem garduleț aurit
– Nu vă cred… nu vă cred… »
Strofa I:
Pune gratii la monitor, blindează difuzoru’
Jager necrutătoru’
Vine să ia ce îi aparține ca neguțătoru’
Din Veneția
Zici că îți curge rap prin vene ție… a-
-tenție, frație
C-atunci mă p*s pe rap și poate faci septicemie!
Nu-mi zice mie despre cum se face treaba asta
Că sunt real… Singura dată când o să-mi vezi pe față masca
Va fi când o să-mi simți pe gât mănușile
Și-l vezi pe Sfântu’ Petru deschizându-ți ușile!
Sunt un criminal lexical
Omor după-un singur tipar
Cuțitu’ meu verbal
Face o victimă verbal
Asta-i atac frontal
Impact letal!
Dau rapperii jos de pe beat
Și-i urc în patu’ de spital
Fanii mă cer
Că fac măcel
Sau Iureș, ca Marcel
Te crezi mai măricel
Decât ești? Mergi în cer!
Am cel mai liber stil
Pentru lachei, dume la kil
Cum să mă faci când vii bazat pe surogat de skill?
Eu nu port ceas, că n-am nevoie
Țin rapu’ pe post de unitate de timp
Și raportând totu’ la realizări
Deși c-a trecut timpu’, plecați la nevoie…
Eu am taraba mea de rap, sunt un vânzător ambulant
Când trag oblonu’, e mare coadă la mine la stand
Că singuru’ produs pe care eu îl vând constant
E rima naturală, lipsită de conservant!
Interlude:
«- Ia o bucată de hârtie și scrie: proces verbal! Deci, cum am spus: un loc frumos de zece metri pătrați, o cruce de marmură neagră de 2 metri… Scrie așa, doi metri…
– Doi metri, doi metri..
– Și dedesubt, se scrie cu litere de aur: grilaj de fier forjat
– Aurit?
– Aurit, bineînțeles!
– Ai scris?
– Aha… »
Strofa II:
Sunt ca Mircea Lucescu
Am la picioare Estu’
Și plec să sperii Vestu’
În timp ce scuip pe restu’…
Mai rău decât se scuipa pe Valentin Stănescu
În hip-hop sunt un fel de Nicolae Grigorescu
Când dau drumu’ la flow,
Boil rămân tablou
Sau sunt un fel de David Copperfield
În loc de baghetă am microfon
Și în această demonstrație de rap
Îți transform în șampon MC-u’ preferat
Poți să te speli cu el pe cap!
Singuru’ sfat
Pe care tata mi l-a dat
A fost: « Pune mâna și-nvață, că ajungi gunoier! »
Eu nu l-am ascultat
Și drept dovadă, acum fac curat
Prin rapu’ ăsta de c***t…
Nu știu cum p**a mea vor ei s-aducă un nou curent
Da’ spune-le să-nchidă-n p***a mă-sii geamu’
Că mi-au spart timpanu’!
Autoproclamați MC n-au demnitate
N-au moralitate
Sunt vertebrate
Fără verticalitate
Cu versuri reabilitate
Cu exces de versatilitate…
Și trebuie să mă apăr, frate!
Am vesta prinsă pe sub bluză, și-n față și-n spate
Texte camuflate
Și-n plus Sniper-e verbale
Gata să tragă rafale
Și-am lunete calibrate
Pentru fiecare-n parte
Ce fumează numai verde
Și le vede
Verzi pe toate…
Când le explic că e vorba de skill
Se eschivează, cică am caracteru’ dificil
Și mă comport ca un câine turbat, animal teritorial…
Când ei de fapt nu sunt făcuți din aluatul necesar
Și-ar trebui să îi frământe faktu’ că sunt brută, nu brutar!
Outro:
« – Flori, să nu uitați flori! Petunii, lalele..
– Și liliac!
– Liliac… liliac..
– S-a scris?
– S-a scris tot… »
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de forță lirică, în care artistul își afirmă superioritatea în lumea rap-ului. El critică lipsa de abilități a celorlalți rapperi și își etalează stilul unic și neîmblânzit.