Strofa I:
Yo, yo!
Duc o viață banală, mă plictisesc într-un loc,
Într-un bloc uitat de lume, și-ntr-o zi o să-i dau foc…
Ai mei sunt triști când le vorbesc așa și-i trec fiori
Fiindcă mi-au dat tot ce-au avut,
Și au impresia că-i judec, și-i fac să se simtă datori…
Inevitabil își pun întrebări,
Că mă știau o fire veselă, capabilă de multe ori
Să transforme comemorări în sărbători…
Da’ totu’ s-a schimbat!
Am adunat mai multe nopți de când nu m-am culcat…
N-am timp să dorm, că trebuie să sap
După idei, că trebuie să scap
Din jegul ăsta de-apartament semi-decomandat
În care mă înghesui c-un birou și-un pat
Și unde, pentru oxigen, mă bat
Cu două fete, și-nca un băiat…
Singura șansă pe care o am e să fac rap
Atât de mult, încât să nu-ți încapă ție-n cap
Să se adune lumea la concerte ca la meci,
Și să m-asculte ca pe Europa Liberă până în ’90!
Și deci: Nu-mi sta în cale, dacă n-ai de gând p-același drum să mergi
Că tre’ să mă-nțelegi,
Sunt nevoit să te fac terci!
Sunt ca un leu în cușcă
Arată-le sema, ce-i drept,
Da’ nu te-apropia să-l mângâi, că te mușcă!.
Refren X2 (Sketch) :
Gânduri bolnave
Ma bântuie zi si noapte
‘s doar șoapte
Ce ma trezesc la realitate
Cand toate par desprinse
Din vise ce-au prins viata…
Ma simt gol, rece de gheata….
Strofa II:
Afară cu găleata toarnă
În casă mă lupt eu cu astenia mea de toamnă…
Scriu cuvinte pe foi și-apoi,
Când vreau să le citesc, îmi dau seama
Că nu mai știu ce-nseamnă…
Când realizez că pentru tot ce vreau să construiesc
Timpu’ e elementu’ critic
Și trecerea lui sapă-n psihic…
Se-ntâmplă-n mine un declic
Care aproape că mă-mpinge la « Click-click! »
Cu toate că n-am avut niciodată arma!
Da’ mă gândesc cu spaimă
Că pentru toate există un început
Și gându’ ăsta-i susținut
De faptu’ că afară-i timp urât…
Cât despre cei din juru’ meu, prietenii mei:
Chiar dac-ar trece pentru mine prin potop ca Noe
Mă-ntreb: Ce prieteni sunt, dacă nu mă lasă să mor când am cea mai mare nevoie?
Am spus deja că timpu-i cunoscut drept cel mai subtil criminal
Însă orgoliu’ e pentru cunoștința ta cel mai mare rival
Și principalu’ ei gropar!
Că oamenii nu-s ce par
Ar lasa de la ei cel mult minimu’ necesar
Sau nici măcar…
Viața nu-i mai mult decât o față pe un zar
Pe care il arunc plin de speranța, iar și iar…
Însă am pierdut de-atâtea ori… Mă tem că pierd iar!.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu depresia, sentimentul de captivitate și frustrarea față de viața banală. Artistul își exprimă dorința de a evada prin muzică, dar este măcinat de îndoieli și temeri.