Strofa I:
Dacă hip-hop-u’ românesc e o familie unită, considerați-mă orfan
Și dacă voi credeți în rapu’ actual
Considerați-mă profan!
MC de pe maidan,
Veniți pe-aici din toate parohiile…
Toți parveniții au păreri cu miile
Și-atunci m-apucă toate pandaliile
Și-ncep să umblu-n toate panopliile…
1% îmi cer bis
Pentru restu’ de 99% sunt proscris
Că proștii nu au descifrat vreodată rapu’ meu de vis!
M-am pus pe mine, față-n față în oglindă, și mi-am zis:
“Nu fii tâmpit! De fiecare dată
Prin orice părere exprimată
Îți asumi un risc! ”
Și cred că reflexia mea avea dreptate, de fapt sunt convins…
Da’ eu, static în realitate, nu m-am oprit din scris!
Încă îmi bag p**a-n lume,
În nume și în sume
Când în ziua de azi ideea de-a compune
Înseamnă a fi încă un fraier cu păreri comune!
Când totu’ capătă forme perverse-n juru’ meu, rămân integru
Nu-mi găsesc
Locul în rapu’ românesc
Sunt ca un cyborg într-un film alb-negru…
Jager, madafaka!.
Refren X2:
Rapperii stau pe iarbă,
Rapperii fug de gardă…
Probabil ați furat vreo bomboană de la vreun puști
Sau ați rămas datori c-un bon de masă la vreo coardă…
Rapperii-s bagabonți, rapperii fug de gardă….
Strofa II:
Asta e decisiva: la bal, sau la spital!
Cuțitul’ meu verbal
Feliază toți cârnații doritori de cașcaval…
Nu e o piesă cu mesaj, și nu e niciun hit
Să zic ce vreau să zic
Puteam s-o fac și fără beat
Puteam să fac un skit!
Dar în contextu’ actual riscam să mă-ntrebați
Dacă puteți să-l vizitați
Să vă-nchinați…
Hip-hop-u’ românesc la vârf e aceeași clică:
Le iei clasa politică
Fără bun simț sau frică:
Un grup care se solidifică doar pe tovarășii
Și mai nou, pe fatarnicii…
În interesu’ ăsta comun, și anume-o ciorbă mică
Ma doare-n p**a cine, ce-o să zică!
Treaba e simplă:
Cine se simte, să se simtă!
9 din 10 se-apucă de rap visând c-o s-ajungă s-o f**ă pe Adda,
Pe Andra sau pe Anda…
11 din 10
Se lasă pe zi ce trece
Că le fuge de sub texte banda…
Și de-aia când trebuie să mă gândesc
La rapu’ românesc
M-apucă rasu’ mai ceva decât la Kung Fu Panda…
Așa că nu-mi povesti filmu dac-ai văzut doar sumaru’
Nu-mi povesti viața după ce-ai citit ziaru’
Nu poți fi critic literar dac-ai citit abecedaru’
Așa cum știm noi cine n-a putut fi Rimaru…
2014, mișcarea-i vraiste,
Va sparg matrița, vă f*t tiparu’!.
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa scenei rap românești, artistul exprimându-și dezgustul față de lipsa de originalitate și integritate. El se poziționează ca un outsider, un bagabont care nu se conformează normelor și care își menține propriile valori.