Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Și toți băieții de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Și Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-acești copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam și-al Evei
Se duce la uzină să-și caute de lucru
De lucru pentru el și pentru al său șarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Și Dumnezeu cu a lui reptilă
Stă locului
Și fluieră a pagubă mofluz
Depășit de evenimente.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume idilică a copilăriei și a naturii, în contrast cu un viitor în care Dumnezeu este marginalizat și nevoit să caute de lucru. Sugerează o pierdere a valorilor tradiționale și o dezumanizare a societății.