Jacques Prevert – Ora de Caligrafie

Doi şi cu doi fac patru,
patru şi cu patru opt,
opt şi cu opt fac şaisprezece.
Repetă! spune profesorul.
Doi şi cu doi fac patru,
opt şi cu opt fac şaisprezece.
Dar iată pasărea-liră
cum trece sus pe cer,
copilul o vede,
copilul o aude,
copilul o admiră,
o cheamă şi o roagă:
Scapă-mă pasăre,
păsăre dragă,
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară
şi se joacă cu copilul.
Doi şi cu doi fac patru,
Repetă! spune profesorul
şi copilul se joacă,
pasărea se joacă cu el.
Patru şi cu patru opt,
opt şi cu opt şaisprezece,
dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-au de gând să facă?
Şaisprezece şi cu şaisprezece n-au de gând nimic
şi mai cu seamă n-au de gând să facă treizeci şi doi
cu nici un chip
şi amândouă pleacă.
Copilul ţine pasărea
ascunsă în pupitru
şi toţi copiii
o aud cum cântă
şi toţi copiii
muzica aud
şi opt cu opt o şterg la rândul lor,
patru cu patru, doi cu doi
o şterg şi ele fără să se uite înapoi
şi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi
ci unu câte unu se cară binişor.
Iar pasărea-liră cântă
şi copilul cântă
şi profesorul strigă:
Nu mai termini, paiaţă, să trăncăneşti în gol?
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe când pereţii clasei
se prăbuşesc domol.
Şi geamurile redevin nisip,
cerneala redevine apă,
creta se face stâncă lângă mare,
pupitrele în arbori se prefac,
peniţele în păsări călătoare.