Când adoarme visul și inima suspină
cu glas de nechemare iubirea-ți vreau să vină
și să uităm de viață înconjurați de stele
plătind cu-ntregirea, iubirea vieții mele.
Amurg plin de amor și plin de necuvânt
degeaba strig în vise că tot singur eu sunt
umai iubind tăcerea ajung să înțeleg
noi doi suntem doar unul, noi doi într-un întreg.
Tu ești o nemurire, și-un singur univers
tu ești o primăvară, cu un singur înțeles
dar zâmbetul și ochii, o pasăre de pradă
ce vor să devoreze și inimi ca să ardă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă pentru o iubire idealizată, dar și o teamă legată de potențialul distructiv al acesteia. Eul liric oscilează între admirație și vulnerabilitate, căutând împlinirea într-o uniune perfectă cu persoana iubită.