1. Pe-o uliță colbăită,
Merge-o mamă amărâtă
Cu broboada pe sprâncene
Din ochi verzi cu lacrimi grele,
Că viața tare-o fost grea
Mult s-o mai luptat cu ea.
2. O crescut cinci copchilași
Ș-o plecat cu toți la Iași
Rămași de mici făr’ de tată
Și azi grija lor o poartă
Să nu aibă viața grea
Așa cum o fost la ea.
3. Pâinea-n cinci o împărțea
Pentru dânsa nu oprea
După ce ne sătura
Flămânjoară se culca
Mulțumindu-i Domnului
Că ne-o văzut iar sătui.
4. Alt tată nu ne-o adus
Ș-o jălit numa pe-ascuns
Din puțin o făcut mult
Și vecinii n-o știut
Doar o turtă dac-avea
La toți cinci o împărțea.
5. Toată ziua stă la poartă
Ne-așteaptă îngândurată
Când intrăm toți în ogradă
Îi curg lacrimi pe broboadă
Dragii mamei puișori
Plină-i casa iar cu flori
Nu mai plânge mama noastră
C-am venit cu toți acasă
Și suntem în jurul tău
Mulțumind lui Dumnezeu.
Sensul versurilor
Cântecul descrie sacrificiul unei mame care și-a crescut singură copiii în lipsuri, oferindu-le totul și renunțând la propriile nevoi. Acum, copiii adulți se întorc acasă, exprimându-și recunoștința și alinând suferința mamei.