Ai cal bun, ai cal voinic,
De-agă, să fugim, mi-ai zis;
Tu-mi dai mâna, te ridic,
Calul zboară ca un vis,
Calul zboară ne-ncetat,
Ca un arc s-a descordat;
Am cal bun, am cal voinic.
Munţi şi codri la pământ
Se aştern din fugă, zbor,
Calul nostru-n urma lor
Saltă, zboară ca un vânt,
Şi zburând neîncetat,
Rând pe rând din zbor se abat
Munţi şi codri la pământ.
Înainte, ne e scris
Fericire, şi-amândoi
Fugărind acelaşi vis,
Luna fuge după noi,
Şi fugind neîncetat,
Din adâncul înstelat
Curg lumini de paradis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o evadare romantică în natură, călare pe un cal puternic. Doi îndrăgostiți fug împreună spre fericire, lăsând în urmă grijile și problemele.