Copilărie.
Îi văd chipul cu surâsuri înflorite blând
și buzele arcuite tandru schițând jumătăți de cuvânt,
corpul lui caută forma viitoare ce îl va adăposti,
gândurile lui neînțelese stau atârnate în orologii coclite
în care minute leneșe îl visează.
Iată trupul lui nedomolit căutând în zadar
înțelesuri târzii, iată privirea lui iluminată brusc
de amintirea unui viitor
improbabil.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inocenței și a viselor copilăriei, juxtapuse cu incertitudinile viitorului. Este o meditație asupra trecerii timpului și a modului în care amintirile ne modelează percepția asupra prezentului și a viitorului.