Text: Ion Pillat și Tudor Arghezi.
Și-mi făcui din doruri multe
cântece nepricepute
și din cântecele mele
salba de mărgele.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge,
nu mai visa zadarnic,
e prea târziu acum.
Nu vezi ce vară tristă
cu pete mari de sânge
ne-a irosit pe drum,
pe drum.
Ce noapte neagră,
ce noapte grea
a bătut în poarta lunii cineva
s-a întins și doarme acum
femeia și clopotul
și lacătul și cheia.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge,
nu mai visa zadarnic,
e prea târziu acum.
Nu vezi ce vară tristă
cu pete mari de sânge
ne-a irosit pe drum,
pe drum.
Privirea ta deschisă e
visarea mea lunecă-n uitare
și cred că ești bolnav de vreme
ascultă ploaia, nu te teme.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge,
nu mai visa zadarnic,
e prea târziu acum.
Nu vezi ce vară tristă
cu pete mari de sânge
ne-a irosit pe drum,
pe drum.
Și-mi făcui din doruri multe
cântece nepricepute
și din cântecele mele
salba, salba de mărgele.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și regret față de trecerea timpului și pierderea inocenței. Vorbește despre deziluzia viselor și acceptarea unui prezent trist, marcat de amintiri dureroase.