Îți scriu,
Fiindcă nu vreau să fii doar trecutul meu,
Că aș fi fără viitor, și ar fi greu.
Mă simt dezorientat, neîncetat,
Fiindcă tu ești o busolă, iar eu un debusolat,
Și simt, și simt că n-am să pot, și simt că n-am să scap,
Din păcatul în care am intrat.
De fapt, am avut doar o speranță ce a murit în fum,
De asta îmi pun speranța-n tine, să nu mă uiți și tu.
Am sute de gânduri pe care le port în mine,
Am atâtea să-ți povestesc fără cuvinte.
De ce țin la mine atât de multe amintiri?
De ce țin la tine atât de mult și tu nu știi?
Că-s dimineți în care vreau să fii în preajma mea,
Fiindcă iar mă încearcă sentimentul, m-am trezit degeaba.
Oprește-te! Nu fi soarele meu păzitor,
Căci voi fi luna, nu ne vom vedea vreodată,
E îngrozitor!
Refren:
Și n-am uitat cum a fost la început,
Buzele tale, șoaptele tale care le mai pătrund,
Am alergat de frica unui gând,
Care îmi strânge amintirile și mi le aruncă-n vânt.
Am înghețat, încălzește-mi trupul rece cu privirea ta,
Și atunci vei înțelege că sunt doar un om,
Ce-n curând va înceta să mai nască sentimente în absența ta.
Fără ea, orice ar fi,
Uită cine a fost și uită ce-ar mai fi,
Și trebuie să mint, un alt rol să joc,
Însă tot din sufletul meu e aproape la un alt potop.
În absența ta e prezentă o mică dramă,
La care particip și care mă îndeamnă să uit de ea,
Să uit chiar și să plâng, când simt gândul că sapă-n mine adânc.
Sunt slăbit de puteri, când mă slăbești din priviri,
Aș vrea să știu ce gândești, când mă citești din priviri.
Mă gândesc la tine, parcă-ar fi ultima oară,
Și mă închizi într-o cameră neagră și-mi deschizi o rană.
Nimic din ce există, nu e așa cum pare,
Acum și iluzia e amăgitoare.
Niciodată nu e cum ar trebui să fie,
Precum nici textul nu e pentru cine ar trebui să fie.
Refren:
Și n-am uitat cum a fost la început,
Buzele tale, șoaptele tale care le mai pătrund,
Am alergat de frica unui gând,
Care îmi strânge amintirile și mi le aruncă-n vânt.
Am înghețat, încălzește-mi trupul rece cu privirea ta,
Și atunci vei înțelege că sunt doar un om,
Ce-n curând va înceta să mai nască sentimente în absența ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de dor și melancolie resimțite în absența unei persoane dragi. Naratorul se luptă cu amintirile și cu teama de a uita, simțindu-se vulnerabil și pierdut fără prezența celuilalt.