Atunci când m-ai chemat
Era târziu și era frig
Ploua în ochii mei prea mult ca să te strig
Numele tău se îneca fără să știu
Și tot mai adânc, tot mai adânc
Se pierdea în lacul viu.
Și mă întreb pe unde
Te va duce drumul tău
Oare vei mai știi sufletul meu.
Tu știi că te iubesc
Mai mult decât o viață poate da
Tu știi că te iubesc
Cu toată ființa mea
Tu știi că te iubesc
Nimeni nu mi te va lua
Tu știi că te iubesc… prea mult.
Iar dacă gândul tău
Ma va pierde zi de zi
Prinde-n părul tău o stea
Și atunci mă vei găsi.
Și mă întreb pe unde
Te va duce drumul tău
Oare vei mai știi sufletul meu.
Tu știi că te iubesc
Mai mult decât o viață poate da
Tu știi că te iubesc
Cu toată ființa mea
Tu știi că te iubesc
Nimeni nu mi te va lua
Tu știi că te iubesc… oo daa.
Vor fi furtuni îți spun
Și va ploua prea mult
Și frigul te va lua
Vântul nemilos
Ai tăi obraji îl va crăpa
Atunci mă vei afla
Prea departe într-o stea
Și părul îți va lumina.
Tu știi că te iubesc
Mai mult decât o viață poate da
Tu știi că te iubesc
Cu toată ființa mea
Tu știi că te iubesc
Nimeni nu mi te va lua
Tu știi că te iubesc… prea mult.
Tu știi că te iubesc
Mai mult decât o viață poate da
Tu știi că te iubesc
Cu toată ființa mea
Tu știi că te iubesc
Nimeni nu mi te va lua
Tu știi că te iubesc… prea mult.
Vor fi furtuni îți spun
Și va ploua prea mult
Și frigul te va lua
Tu știi că te iubesc
Atunci mă vei afla
Prea departe
Stea
Voi lumina
Tu știi că te iubesc… prea mult.
Era târziu și era frig
Nu pot să te mai strig
Oo nuu
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și durabilă, chiar și în fața dificultăților și a distanței. Persoana iubită este un far călăuzitor, iar amintirea ei luminează chiar și în cele mai întunecate momente.