Încă o zi care va veni,
Nici nu știu, iubito, unde vom fi,
E doar o zi ce-arată, iar, minunea din noi!
Ce e o zi, oare voi știi?
E despărțirea, aflu că nu mai vii,
Mi-e teamă, da, că timpul nu va aștepta!
Ce e o zi, ce îmi poate da,
Cu-ntuneric și lumină din ea?
La apus chipul tău răsare iar.
Două lumi străbat cu tine-n gând,
‘Drumul mătăsii’-mi pare mult prea lung,
Iubirea mea se-mparte și e departe!
Amintirea ta e mătase albă,
Mereu vei fi a mea, în mătase albă,
Cu flori în părul tău,
Parfumul lor (mireasma) mă va chema!
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia și dorul față de o iubire pierdută. Amintirea persoanei iubite este asociată cu mătasea albă, simbol al purității și al frumuseții eterne.
