Totul s-a sfârșit,
Afară noaptea se sparge-n geam
Și trec norii despletiți de vânturi.
Plouă iarăși trist, ca într-un tainic vis
Pe care-l chem mereu.
Din tot ce-a fost
A rămas doar chipul tău
Poate că vina e doar a mea
Dar n-am știut c-o pot avea
Despărțirea-i tot mai grea.
Drumul e pustiu
Și nu mai pot să știu
Și-atunci spre cer hotar
Nopți la rând am umblat ca un hoinar
Poate că vina e doar a mea
Dar n-am știut c-o pot avea.
Iris, iris steaua mea,
Vei veni de undeva,
Te vei întoarce măcar o noapte,
Iris, iris nu vei mai pleca.
Poate că vina e doar a mea,
Dar n-am știut c-o pot avea.
Iris, iris steaua mea
Vei veni de undeva,
Te vei întoarce, măcar o noapte,
Iris, nu vei mai pleca,
Iris, iris, nu pleca, nu pleca,
Nu pleca!
Te vei întoarce, măcar o noapte,
Iris, iris nu pleca!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea despărțirii și dorința de a readuce persoana iubită înapoi. Naratorul își asumă o parte din vină și imploră persoana numită Iris să nu plece, sperând într-o reîntoarcere, chiar și pentru o singură noapte.