Irina Rimes – Sunt a Nimănui

[Strofa 1]
Încep să fiu ca tine
Încep să mă urăsc
Pentru tot ce fac
Pentru tot ce iubesc
Pentru că sunt mai mult
Decât aș vrea să fiu
Pentru că eu sunt moartă
Iar tu atât de viu.

[Refren]
Încep să fiu ca tine
Și, Doamne, cât urăsc
Că ai mereu dreptate
Iar eu mereu greșesc..
Și când mă faci să tremur
De frica nu știu cui
Tu ești al tuturor
Eu sunt
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui.

[Strofa 2]
Încep să văd ca tine
Că viața n-are sens
Că totul e în cap la mine
Și ca un fapt divers
Se-ntâmplă să fiu bine
Momente mici și scurte
Când mintea mea e sătulă
Dar tot mai vrea să lupte
Și inima e caldă;
De ce mă duc pe minus
Când eu sunt minunată
Și sunt atât de bună?!
Și mă vor toți bărbații
Dar nu-nțelege nimeni
Eu nu vreau pe niciunul
Te vreau numai pe tine.

[Refren]
Încep să fiu ca tine
Și, Doamne, cât urăsc
Că ai mereu dreptate
Iar eu mereu greșesc..
Și când mă faci să tremur
De frica nu știu cui
Tu ești al tuturor
Eu sunt
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui.

[Punte]
Frica nu mă ține
Eu nu mă tem de ea
Eu mă tem de mine
De „eu” prin prisma mea
Eu cea Minunată
Dar veștedă cumva
Iubita ta frumoasă
Încă iubita ta.

[Refren]
Încep să fiu ca tine
Și, Doamne, cât urăsc
Că ai mereu dreptate
Iar eu mereu greșesc..
Și când mă faci să tremur
De frica nu știu cui
Tu ești al tuturor
Eu sunt
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui
Eu sunt a nimănui