Irina Rimes – Poezii – Album Cosmos

1.
Am adăugat cu grijă
La mirosul pernei tale
Visuri calde și senine
Nepătate de cruzimea
Lumii mele nesătule,
Egoiste și fatale.
Am adăugat cu grijă
La mirosul pernei tale
Moleculele-mi de piele
Infectate cu secreții
De pe urma sărutărilor
Letale.
Am adăugat cu grijă
La mirosul pernei tale
Bucățele de cuvinte
Scrise-n lună,
Scrise-n stele,
Scrise-n palmă.
Am adăugat cu grijă
La mirosul pernei tale
Niște raze de apus,
Furate subtil, pe-ascuns
Dintr-un poem nescris, nespus.
Le-am adăugat cu grijă,
Le-am lăsat în perna ta,
Când te cheamă la culcare
Tu să simți pe-obrazul moale
Toată gingășia mea.
2.
Nu plec
dar mă-ntorc
vreau să te mai am un pic
atât cât încă pot.
mai vreau să mă mai cerți un pic
îmi place încă
acum cât încă îți mai pasă
acum cât încă nu mi-e frică.
acum cât mă grăbesc să fur ceva
știind că nu știu dacă îmi vei da
când totul curge de la sine,
când încă îmi mai spui:
„Ne mai vedem și mâine!”.
nu știu unde să merg când mă alungi
acasă nu-i nimic interesant
nu știu cum să m-adun când mă arunci
ca pe-un copil de-ai săi părinți uitat.
nu știu ce să mai fac când nu mă vrei
eu caut liniștea în ochii tăi
ca un copil de de-ai săi părinți uitat
când nu mă mai iubești, eu ce mă fac?!.
3.
Eu plâng când vreau să plâng
Și râd când mă simt bine;
Eu sunt aici să cânt
Și cânt când sunt cu tine.
Eu strig de vreau ca cineva
Să mă audă,
Eu tac când mă privești,
Când îmi zâmbești.
Când lumea-ntreagă mă iubește
Dar TU mă definești.
Eu am și vise, și dorințe,
Și mici plăceri,
Sunt simplă ca oricare alta,
Eu nu sunt vreun mister.
Eu nu m-ascund după citate,
Filozofii luate de pe net;
Eu sunt așa cum sunt pentru că, poate,
Poate pentru că eu încă mai cred.
4.
Tu nu vei ști ce spun atunci când tac,
Tu nu vei ști pe unde sunt, ce fac,
Tu nu vei ști când eu te voi chema,
Tu nu vei ști nici când te voi uita.
Eu nu-ți voi spune când îmi va fi dor
Și, crede-mă, să tac nu e ușor;
Când va durea eu nu te-oi mai striga,
Nu vei afla nici când m-oi vindeca.
De-ți va fi foame nu voi alerga
Cu borșul roșu pân’ la ușa ta;
De-ți va fi frig, eu nu te-oi încălzi..
Mă vei striga, eu nu te-oi auzi..
Și singur singurel te vei trezi
Și doar durerea te va îmblânzi,
Și-o vei simti ca pe ceva firesc;
Vei ști atunci ca nu te mai iubesc.
Atunci când vei striga numele meu,
Când dorul va răcni cu glasul tău,
Înconjurând tot globul pământesc,
Vei ști atunci că nu te mai iubesc.
5.
Încep să fiu ca tine,
Încep să mă urăsc,
Pentru tot ce spun,
Pentru tot ce fac,
Tot ce iubesc,.
Pentru că-s mai puțin
Decât ai vrea să fiu,
Pentru că eu sunt moartă,
Iar tu atât de viu.
Încep să fiu ca tine
Și, Doamne, cât urăsc
Că ai mereu dreptate
Iar eu mereu greșesc..
Și când mă faci să tremur
De frica nu știu cui,
Tu ești al tuturor
Eu sunt a nimănui.
Încep să văd ca tine
Că viața n-are sens;
Încep să simt ca tine,
Și ca un fapt divers.
Se-ntâmpla să fiu bine,
Momente mici si scurte,
Când mintea mea dusă
La mare sau la munte.
Și inima e caldă;
De ce mă duc pe.. minus
Când eu sunt minunată
Și sunt atât de bună?!.
Și mă vor toți barbații,
Dar nu-nțelege nimeni
Eu nu vreau pe niciunul;
Te vreau numai pe tine.
Frica nu ma tine
Eu nu ma tem de ea;
Eu ma tem de mine,
De „eu” prin prisma ta;.
Eu cea Minunată,
Dar veșteda cumva,
Iubita ta frumoasă,
Încă iubita ta.
6.
Eu văd fulgi, tu vezi cenușă;
Eu văd casa, tu vezi ușa;
Eu văd soarele, tu – luna;
Tu-mi vezi toate rănile,
Eu la tine nu văd una.
Tu vezi lacrimi și durere,
Eu – lumină, cer senin;
Tu îmi spui că eu sunt slabă
Când m-alungi și eu revin.
Eu sunt focul,
Tu ești fierul,
Fierul tare, dur și rece;
Dar când flăcăra mi-e mare
Îți văd ochii licărind
Când prin fier căldura trece.
Tu ești doar ce vrei să fii,
Eu sunt tot ce vreau să vrei;
Tu vezi viața o povară,
Eu văd viața-n ochii tăi.
Curge ploaia peste noi;
Tu mă mângâi, eu te cred,
Dar când plâng de dor în ploaie
Lacrimile nu se văd.
7.
O dată pe lună, cam așa,
Eu mă-ntorc în grădina ta.
Acolo mă caut, acolo mă adun,
Căci m-am pierdut undeva
Între scara blocului și drum.
Grădină în care am stat așa puțin,
Dar uite cum doare chiar dacă mă abțin.
Grădina despre care am scris atât de mult..
Îmi plac castanii, îmi place să-i ascult.
Grădina unde acum miroase fin
A dor și uitare, a dulce pelin,
A dragoste mută, a praf peste cărți;
Eu stau în grădină, de ce nu mă vezi?.
O dată pe lună, cam așa,
Eu mă întorc în grădina ta.
Acolo e cerul sub care iubeam..
Atât mi-a rămas, atâta mai am.
8.
Și cum mă mângâi tu, nu poate soarele;
Și cum împuști tu, nu pot nici armele;
Și cât de dur poți fi,
Dar la final de zi
Tot te iubesc.
Cum mă cunoști, nu mă cunosc nici eu.
Cum nu te am niciodată, și tu mă ai mereu..
Și cât de rău poți fi,
Dar la final de zi
Tot te iubesc.
Știu câți centimetri are răsuflarea ta,
Știu cum miroase pielea ta de catifea,
Știu cum te zbați în somn când ai un vis urât;
Când ai un vis frumos, știi cum te văd zâmbind?..
Atunci când dormi tu și liniștea tace,
Parcă și timpul curge mai încet,
Mi-e frică să respir, te veghez în pace,
Căci mâine nu știu dacă te mai văd.
9.
Fă doi pași înapoi
Ca să văd mai bine
Care-i distanța dintre noi
Și împreună ce ne ține.
Fă doi pași înapoi
Să văd imaginea de ansamblu,
Să văd mai bine ce ne desparte,
Să înțeleg ce adevăr ne leagă.
Îmi place să mă uit la tine
Când bei, mănânci, respiri, râzi, taci, vorbești;
Dar cel mai mult când uiți de mine,
Când scoți chitara și-o iubești.
Eu n-am crezut că te mai pot iubi,
Eu n-am crezut vreodată că va ține;
Pe tine nu prea te-a ținut,
Încă mă ține doar pe mine.
Ne despărțim în fiecare dimineață
Și ne-mpăcăm la fiecare asfințit;
Când pui capul pe perna noastră,
Ne doare dorul în fiecare zi.
Nu vreau să-nchei această poezie
Dar totul are un sfârșit, așa este firesc;
Tu mă iubești, mi-o spui și chiar te cred,
Dar eu abia aștept să nu te mai iubesc.
10.
Nu mă doare, nu mă arde, nu mă ține,
Nu mă ia, nu mă doboară, nu-mi mai vine,.
Treci la NU;.
Nu mă roade, nu mă sparge, nu m-apasă,
Nu mă mai interesează, nu-mi mai pasă,.
Ești trecut;.
Nu mi-e dor, nu mă omor, nu mă atrage,
Nu mă cheamă, nu mai vreau, nu mă mai trage,.
Te-ai pierdut;.
Nu-i sictir, nici egoism, nu-i despre mine,
E despre sufletul ce nu-ți mai aparține:.
Tu m-ai durut.