E-atât de ciudat
Cum te poate lovi
Când crezi că ai uitat
Se-ntoarce.
O văd pe Insta
Mă uit zi de zi
Și mă doare
Mă stoarce.
De ultimul strop de nădejde
Tu nu te vei întoarce vreodată la mine
Și cumva mi-aș dori să mă-nșel
Dar mai bine rămâi unde ți-e cel mai bine.
Mai bine te uit
Știam de când te-am întâlnit
Prăpastia asta e fără fund
Dar am sărit.
Ea poartă hainele
Pe care le eu le purtam cândva
Sărută degetele
Pe care și eu le sărutam.
Ea, te iubește frumos
Tu cosmosul meu
Sper c-ai găsit ce-ți doreai
Ceva mai bun în locul meu
Ceva mai bun în locul meu.
Eu nu te mai vreau
Eu nu te mai simt
Eu nu te mai cânt.
Și hainele tale
Eu nu le mai îmbrac
Dar încă le țin
Eu nu îmi doresc să te-ntorc, eu nu îmi doresc să fac iar ce nu pot
Eu nu pot să te țin
Tu ești foc, ești furtună, și drog și venin
Eu nu pot să te am, ești prea tare, prea mult
Eu știam din start c-o să doară și chiar a durut.
Ea poartă hainele
Pe care le eu le purtam cândva
Sărută degetele
Pe care și eu le sărutam.
Ea, te iubește frumos
Tu cosmosul meu
Sper c-ai găsit ce-ți doreai
Ceva mai bun în locul meu
Ceva mai bun în locul meu
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane după o despărțire, observând noua relație a fostului partener. Ea reflectă asupra durerii, geloziei și acceptării faptului că fostul partener este mai fericit cu altcineva.