[Strofa 1]
Unde mă duc, unde mă ascund
Tonul vocii tale e rece, e plumb
Unde mă pierd, unde mai fug
Când tu nu mă aștepți, de ce vin să mă duc
Doare un pic, eu mă abțin
Uite cum tac, uite cum nu strig
Eu încă te aștept, tu nu mai vii
Uite cum cad, vino să mă ții
Doare încet, e rece, e plumb
Unde mă duc, de cine mă ascund
Nu te iubesc, tu mă iubești
Ce suntem noi, tu cine îmi ești?
Tu cine îmi ești?
[Pre-refren]
Te las în pustiul tău
Eu nu mai sunt eu
Lângă tine sunt altcineva
Lângă tine sunt altcineva
Te las în prostia ta
Vei crește și vei vedea
Că nu e chiar așa, nu
Că nu e chiar așa.
[Refren]
Tu, copilul pierdut
Eu voiam să te ajut
Lasă să fii bine tu
Uite cum nu mai lupt
Te las în prostia ta
Vei crește și vei vedea
Că nu e chiar așa
Nu, că nu e așa cum crezi tu
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și inegală, în care naratorul renunță la încercarea de a ajuta cealaltă persoană, acceptând că aceasta trebuie să învețe din propriile greșeli. Mesajul central este despre eliberare și acceptarea faptului că nu poți schimba pe cineva care nu vrea să se schimbe.