Tu golan, eu cuminte
Lumea nu ne știe
Lumea nu ne ține minte
Lumea uită de noi
Suntem bolnavi amândoi.
Pierduți, prăfuiți
Ne scoatem din minți
Unul pe altul
Cine face primul saltul?
Actul în sine
E tot o formă de iubire.
E toxică iubirea ta
Dar cumva încă ține
Încă mă mai ține.
Tu acasă la noi
Eu aici printre foi
Scriu versuri despre noi
Bolnavi amândoi
Nu spunem nimănui
Ce ne doare pe noi
Tu acasă la noi
Eu aici printre foi
Scriu versuri despre noi
Bolnavi amândoi.
Nu spunem nimănui
Ce ne doare pe noi.
Ce ne doare pe noi
Ce ne doare pe noi
Bolnavi amândoi
Nu spunem nimănui
Nu, nu.
Tu golan, eu cuminte
Lumea nu ne știe
Lumea nu ne ține minte
Lumea uită de noi
Suntem bolnavi amândoi.
Suntem în altă lume
Nouă nimeni nu ne spune
Nouă nimeni nu ne dictează
Ce viață! Iubesc această viață!
E toxică iubirea ta
Dar cumva mă ține
Încă mă mai ține.
Tu acasă la noi
Eu aici printre foi
Scriu versuri despre noi
Bolnavi amândoi
Nu spunem nimănui
Ce ne doare pe noi
Tu acasă la noi
Eu aici printre foi
Scriu versuri despre noi
Bolnavi amândoi
Nu spunem nimănui
Ce ne doare pe noi
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și dureroasă, în care ambii parteneri sunt conștienți de probleme, dar nu pot sau nu vor să se despartă. Ei se simt izolați de lume și incapabili să comunice cu ceilalți despre suferința lor.