Știi, omule, ce e viața
Ca zorile dimineața,
Când soarele-a răsărit
Pământul a înflorit,
Numai tu nu prețuiești
Zilele ce le trăiești,
Cauți cearta și amarul
Până s-o umple paharul.
Dac-ar fi fost după mine
Nu puneam inimă-n tine,
Ți-aș fi pus în piept o piatră
Să nu suferi niciodată,
Dar eu nu mai am putere
Ca să te scap de durere,
Am și eu inima mea
Cu dor și dragoste-n ea.
Cât ești tânăr și-ai putere
Muncești ca să-ți faci avere,
Muncești doar pentru copii
Ca să le faci bucurii,
Și așa îți trece viața
Ca zorile dimineața,
Te vezi singură, bătrână,
Fără dor și fără milă.
Refren:
Hai, mai bine ia și bea cu mine
Și ascultă muzica mai bine,
Nu uita că viața-i scurtă,
E păcat s-o faci urâtă!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii vieții, importanța prețuirii momentelor și regretul potențial al unei vieți trăite în amărăciune. Refrenul îndeamnă la bucurie și acceptarea efemerității vieții.