Puișor de rândunea
Ce plângea și ciripea
A căzut din cuibul lui
În mijlocul drumului.
Pasărea pe-o cracă plânge,
N-are puiul cum și-aduce,
Disperată și-l tot cheamă
Cu inima ei de mamă.
I-a cărat în cioc mâncare
Până când l-a crescut mare
Și putere nu mai are
Puișorul să-l mai care.
Puișor de rândunică,
De ce-ai zburat fără frică,
De ce n-ai avut răbdare
Să crești, puișor, mai mare?
Sărăcuța, mama ta
Nu-și găsește liniștea,
Nu-și găsește liniștea
C-ai zburat de lângă ea,
Dacă mama ta n-ar fi
Cine te-ar mai ocroti?!
Ea știe să te-ngrijească
Sub aripa părintească.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei mame-pasăre care și-a pierdut puiul. Exprimă regretul și grija maternă, subliniind importanța protecției parentale.