Omule care ai bani,
Crezi că trăiești mai mulți ani,
Vrei cu bani să-ți cumperi viață,
Ce minciună, ce speranță!
Eu îți spun că nu-i așa,
Viața n-o poți cumpăra
Nici cu aur, nici palate,
Nici cu bani sau diamante.
Cât ți-e scris atât trăiești,
N-ai cum să te-mpotrivești,
Viața doar un sfârșit are,
Nu e marfă de vânzare,
Ați văzut regi și-mpărați
Nici ei nu au fost iertați,
De-ar fi fost să facă plată
N-ar fi murit niciodată.
Omule care ai bani,
Ți-ai făcut și mulți dușmani,
N-ai să trăiești cât pământul,
Și ție îți vine rândul,
Cât trăiești să fii om bun
Că doar faptele rămân,
Mai târziu sau mai aproape
Toți suntem datori c-o moarte.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre inutilitatea bogăției în fața morții. Subliniază că viața nu poate fi cumpărată și că faptele bune sunt singurele care contează.