Astă-noapte-am lăcrimat,
Inimioara mi-a oftat,
M-am visat la mine-n sat
Și măicuța era vie,
Iar eu în copilărie,
Mama tânără era
Cu mâna mă mângâia,
Cu glas dulce îmi șoptea
„Oriunde ai fi, copile,
Să știi că sunt lângă tine
Și la rău, dar și la bine!”,
Inimioara mea,
Te rog nu ofta
Că te-aude măicuța,
Ea și din pământ,
Din mormântu-adânc
Simte dacă râd sau plâng.
De-aș întoarce zilele
Ca-ntr-o carte foile,
Aș da vremea înapoi
Să fii iar, mamă, cu noi,
Am fi buni, am fi cuminți,
N-ai mai ști de suferinți,
Ți-am da multă ascultare,
N-ai mai ști de supărare,
Inimioara mea,
Te rog nu ofta
Că te-aude măicuța,
Ea și din pământ,
Din mormântu-adânc
Simte dacă râd sau plâng,
Of, măicuța mea,
Viața-i tare grea
Fără tine-alăturea,
Eu te țin mereu
În sufletul meu,
Fără tine mi-este greu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru mamă și regretul pentru timpul pierdut. Naratorul își amintește de copilărie și de dragostea maternă, simțind durerea absenței și greutatea vieții fără ea.