Foaie verde mărgărit,
Of, inima mea,
Sufletul mi-e obosit,
Of, inima mea,
Obosit și-ngândurat
De atâta așteptat,
Că de când sunt eu pe lume,
Noroace, te-aștept pe tine!
Noroace, te-aștept de-o viață,
Of, inima mea,
Dar nu te-am văzut la față,
Of, inima mea,
Că de te-aș vedea cândva
Pe brațe te-aș legăna,
În cântece te-aș culca
Și să nu mai poți pleca.
Anii pe rând mi-au trecut,
Of, inima mea,
Norocul nu l-am găsit,
Of, inima mea,
Omul bun de când se știe
N-are-n viață bucurie,
O zicală veche spune
Că n-are noroc pe lume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o așteptare îndelungată a norocului, care pare să nu apară niciodată. Vorbitorul își exprimă oboseala și tristețea cauzate de această așteptare, subliniind ideea că omul bun nu are parte de bucurie în viață.