Doamne, ce bine ar fi
S-avem grijă de copii,
După ce-au învățat carte
Pleacă în străinătate,
În loc de țara lor dragă
Ei pleacă în lumea-ntreagă,
Of, bine-ar fi
Dacă ai noștri copii
Ar avea un rost în țară
Și viața ușoară
Of, n-ar mai pleca
Să cutreiere lumea,
Ar rămâne-n țara lor
Le-ar fi mai ușor.
Când trăiești printre străini
Ești ca floarea printre spini,
Te trezești noaptea în somn
Și de dușmani îți e dor,
Ți-e dor de ai tăi părinți
Și plângi cu lacrimi fierbinți,
Of, ce păcat,
Ești copil înstrăinat,
Când privesc în ochii tăi
Văd durerea-n ei,
Of, ce dor greu
Este în sufletul tău,
Inima ți-este pustie,
Fără bucurie.
Singur la un cap de lume
N-ai durerea cui îi spune
Că străinul nu te crede
Chiar la pământ de te vede,
Și-atunci mă gândesc ce bine
Ar fi acasă la tine,
Of, viață amară,
Să stau departe de țară,
Mult amar și mult venin,
Slugă la străin,
Of, ce bine-ar fi
Să te întorci într-o zi,
Să vii iar la tine-n sat
De unde-ai plecat.
– Of, de sărbători
Mi-e dor de frați și surori,
De mirosul pâinii coapte,
Eu sunt prea departe,
Of, îmi e de ajuns
Cât am mai oftat și-am plâns,
Am să mă întorc în sat
De unde-am plecat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul copiilor plecați de acasă, evidențiind greutățile vieții printre străini și dorința de a se întoarce în țara natală. Subliniază sentimentul de înstrăinare și importanța legăturilor familiale și a tradițiilor.
