Mamă, mamă, ce-ai crezut,
când pe lume m-ai născut, of, of (bis)
În loc să-mi dai scutecul, mi-ai dat, mamă, cântecul, lalalalala..
Cântecul și glasul dulce, să ies, mamă, în răscruce, of, of (bis)
Ca de dragoste și chin, cu cântecul să m-alin, lalalala..
Și-ntr-o zi de sărbătoare, să-ntinzi, mamă, masa mare, of, of
Când o scârții porțița, să știi c-a sosit fetița, of, of
Când o zdrăngăni fântâna, să știi c-a sosit Irina, lalala..
Până-atuncea, măicuță bună, sărut mâna ta bătrână, of, of (bis)
Îți sărut din depărtare, mâna ce m-a crescut mare, lalalala…
La o umbră de fântână, plânge mama mea bătrână, of, of (bis)
Ieși, măicuță, până-n seară, numele de mi-l presară, lalalalala..
Prin pădurea cea de pini, că m-am dus printre străini, lalalalala..
Sensul versurilor
Cântecul este o dedicație emoționantă către mamă, exprimând recunoștința pentru darul muzicii și amintirile legate de copilărie. Versurile evocă dorul de casă și de siguranța oferită de figura maternă, subliniind legătura profundă dintre mamă și fiică.