Trecând ieri pe lângă apă
Mi-a căzut norocul în baltă,
Eu am vrut din nou să-l scot,
Ce folos, că nu mai pot.
Măi noroace, măi noroace,
De te-aș prinde ce ți-aș face,
De te-aș prinde la un loc
Cu chibritul ți-aș da foc.
Că la toți le-ai dat cu carul,
Mie numai cu paharul,
La toți le-ai dat cu ocaua,
Numai mie cu ulceaua.
Norocule, floare rară,
Mai vino la mine iară
Că te-oi răsădi-n grădină
Și te-oi pune la inimă
Și te-oi aștepta pe lună
Ca să-mi faci inimă bună.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de lipsa de noroc în viață, comparând abundența norocului altora cu porția mică primită de protagonist. Totuși, există o speranță subiacentă pentru o schimbare favorabilă, dorindu-și ca norocul să revină.