Irina Loghin – Merișorii

Of, of, puișor,
Au crescut doi merișori
Nălțișori ca doi feciori,
Of, of, în poarta mea,
Of, of, merișori
Și cu straiele de flori
Gătiți ca la sărbători,
Of, of, în poarta mea,
Las’ să crească, lasă,
Că sub frunza deasă
Dragostea-i frumoasă,
Neic-al meu!
Of, of, pui și pui,
Jos la umbra mărului
E nădejdea dorului,
Of, of, în poarta mea,
Of, of, câte seri
Nu găsirăm pe sub meri
Numai dor și mângâieri,
Of, of, în poarta mea,
Merișori în floare,
Să ne fiți umbrare
Că e dorul mare,
Neic-al meu!
Of, of, mai asear’
Așteptai neică-n zadar
Sub mărul cu mere mari,
Of, of, în poarta mea,
Of, of, puișor,
Mă-nălțai și luai un măr
Să-mi mai potolesc din dor,
Of, of, în poarta mea,
Neică, iar răsare
Luna lucitoare,
Dă-mi o sărutare,
Neic-al meu!

Sensul versurilor

Cântecul exprimă dorul și nostalgia unei iubiri petrecute sub umbra merișorilor. Amintirile serilor petrecute împreună și așteptarea reîntâlnirii sunt temele centrale.

Lasă un comentariu