Mândră și frumoasă-i
Valea Prahovei,
Chiuie pe vale
Fete și flăcăi,
Lăutarii cântă,
Strunele iau foc,
Tinerii se-adună
Și se prind în joc
Zi-i ca la Breaza,
Zi-i ca la Breaza,
Zi-i!
Ce minunată ești Valea Prahovei!
Vara când se uită
Soarele-n ferești
Ca o zână-n basme
Tot mai mândră ești,
Straiele de iarnă
Te împodobesc,
Preafrumoasă vale,
Te iubesc!.
Jocul ca la Breaza-i
Din strămoși lăsat,
Îl jucară dacii
Rar și apăsat,
Până și bătrânii
Se opresc în loc
Ca să vad-o clipă
Minunatul joc.
Zi-i ca la Breaza,
Zi-i ca la Breaza,
Zi-i!
Ce minunată ești Valea Prahovei!
Prahova mea dragă,
Eu nu te-am uitat,
Chiar dacă de-acasă
Cu greu am plecat,
Mă întorc cu drag
În locul părintească,
Prahova mea dragă,
Te iubesc!.
E un joc anume
Pe acest meleag,
Munții se apleacă
Și-l privesc cu drag,
Babele la horă
Când s-au întâlnit
L-au jucat pe munte
Pân-au împietrit.
Zi-i ca la Breaza,
Zi-i ca la Breaza,
Zi-i!
Ce minunată ești Valea Prahovei!
Prahovă grădină,
Să-nflorești mereu,
Pe-ale tale plaiuri
Am crescut și eu,
Dorurile-n cântec
Ți le dăruiesc,
Preafrumoasă vale,
Te iubesc!
Sensul versurilor
Cântecul celebrează frumusețea Văii Prahovei și tradițiile locale, exprimând dragostea și dorul de casă. Este un omagiu adus locurilor natale și obiceiurilor strămoșești.