Frunzuliță viorea,
Mă usucă dragostea,
Las’ să pătimesc așa
Că îmi place dragostea,
Și iubesc de mă usuc
Fiindcă anii tot se duc,
Anii tineri tot se duc,
Ori iubești, ori nu iubești,
Anii trec și-mbătrânești.
S-a dus neica, m-a lăsat
Cu dor mult și cu oftat,
Dorule, măi dor nebun,
Cum te-aș arunca în drum,
Să te-adune cine-o vrea
Că mi-ai secat inima,
Nu știu unde să mă duc
Să pot, neică, să te uit.
Omule, când ai noroc
Treci prin apă și prin foc,
Scapi de orice pacoste,
Dar nu scapi de dragoste,
Dragostea-i tot la noroc
Ca și cărțile la joc:
Aici pierzi, aici câștigi,
Mai rău inima ți-o frigi.
Vers refren:
Aoleu, d-aoleu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și suferință cauzat de pierderea iubirii. Vorbește despre cum dragostea poate usca sufletul, dar și despre acceptarea acestei suferințe ca parte a vieții, fiind comparată cu un joc de noroc.