La marginea satului
Într-o veche cârciumioară
Un țigan bătrân îmi cântă
La ureche din vioară.
Dar vioara parcă știe,
Vrea durerea să-mi aline
Cântând cântecele noastre,
Cântând dorul pentru tine.
Apoi cântecul dispare
De pe fermecata strună
Și rămâne numai dorul
Care-n inimă răsună.
Refren:
Dar paharul de pe masă
Parcă ar dori să-mi spună
Despre clipele frumoase
Petrecute împreună.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie, evocat de un cântec interpretat de un lăutar bătrân. Cântecul trezește amintiri ale unor momente frumoase petrecute cu o persoană dragă, amplificând sentimentul de pierdere și dor.