La jumătatea vieții privesc în urma mea
De-a lungul anilor am mers și-am mers,
Dar nicio amintire nu s-a șters,
Surâsul mi-a fost frate,
Suspinul alteori,
A fost deasupra mea și cer senin,
Dar a mai fost și cer de neguri plin,
Pe-a vieții cale se întâlnesc
Surâs și lacrimi, așa e omenesc!
La jumătatea vieții de vorbă stau cu mine
Adesea au fost
Și patimi fără rost
Cu visuri de iubire.
La jumătatea vieții privesc în urma mea,
Au fost în cale flori, le-am adunat,
Pe altele în urmă le-am lăsat,
Ca pe-un ecran de gânduri
Trecutul mi-l revăd,
E drept am și iubit, și-am fost iubită,
De doruri nici acum nu-s ocolită,
Ninsoarea vremii cu flori de măr
Încet se-așterne pe firele de păr,
S-a dus o jumătate, dar viața tot mi-e dragă,
Că-mi spune inima:
Mai ai în calea ta
O jumătate-ntreagă.
Refren:
Hai, hai, frate-al meu lăutar,
Stinge-mi jarul din inimă iar,
Poartă-mi dorul pe-arcuș fermecat
Astă-sear-am chef de cântat!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, la jumătatea vieții, cu amintiri frumoase și triste. Vorbitorul își amintește de iubire și dor, dar privește și spre viitor cu speranță, încurajat de inimă să continue.